iulie,ziua x( nu imi amintesc exact, oricum nu conteaza), 2008 ("progresam si uitam sa fim fericiti" cuvintele care imi fulgera prin minte in acest moment) ma gandesc ca nu le-am facut cinste fetelor de ziua mea si organizam o mica petrecere: maraton de filme,chitara, bere, cipsuri, ness, prajituri... calorii, calorii, calorii...in sfarsit noaptea trece pe nesimtite si se face...5 dimineata...cum somn nu aveam de gand sa servim, ne urcam pe bloc, 4 dintre noi si singurele care au mai rezistat, cu gandul sa vedem un rasarit superb,mirific, culori care sa ne lase cu gura cascata incat sa cerem clipei sa inghete... dar, DEZAMAGIRE TOTALA. nu am realizat niciodata cat de imputit poate fi aerul Ploiestiului :-o... stiu, este o zona industriala, dar suntem totusi in anul 2008, cand omul, fiinta rationala deja a inventat prea multe metode de a-si usura traiul si de a evita dezastrul, distrugerea "casei" lui.si, ca sa nu gandesti ca exagerez, am fotografiat acest iad, iar daca nu te multumesti cu atat, urca-te si tu pe un bloc sau orice alta cladire inalta si delecteaza-te cu un rasarit ploiestean.
gandeste-te ca toata mizeria pe care o produci tot pentru tine e rezervata: aerul cenusiu, greu, sufocant(vara mai ales) tot tu il respiri pana iti faci zdrente plamanii(pe langa faptul ca mai si fumezi), apa mizerabila de la robinet, cu o tenta galbuie si gust de teava, "pamantul"(predominant asfalt) plin de gume si mucuri de tigara si alte resturi de care tu "scapi" in timp ce te plimbi cu masina sau cu iubirea vietii tale,tinandu-va de mana...dar nu conteaza, tu sa fii fericit atat cat mai apuci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu