contrast

Initial, orizontul era oarecum stramb. noroc cu programele de editat pozele(nu am intervenit si asupra culorilor). de ce stramb? pentru ca dupa o noapte petrecuta pe la terase, apoi in white horse(pana la inchidere) si cu ceva "combustibil" pentru a invinge somnul, deja vedeam lumea cu alti ochi.de data asta am prins un rasarit curat, dar nu extraordinar de curat pentru ca apa este plina de... dejectii. cica in eforie sud este apa cea mai poluata, dupa care eforie nord si costinesti. daca faci alergii dupa ce te scalzi, sa nu te miri. oare din ce cauza am ajuns asa?nu mai comentez. "and I say Romania is my country" \:D/ \:D/ \:D/

un alt rasarit

iulie,ziua x( nu imi amintesc exact, oricum nu conteaza), 2008 ("progresam si uitam sa fim fericiti" cuvintele care imi fulgera prin minte in acest moment) ma gandesc ca nu le-am facut cinste fetelor de ziua mea si organizam o mica petrecere: maraton de filme,chitara, bere, cipsuri, ness, prajituri... calorii, calorii, calorii...in sfarsit noaptea trece pe nesimtite si se face...5 dimineata...cum somn nu aveam de gand sa servim, ne urcam pe bloc, 4 dintre noi si singurele care au mai rezistat, cu gandul sa vedem un rasarit superb,mirific, culori care sa ne lase cu gura cascata incat sa cerem clipei sa inghete... dar, DEZAMAGIRE TOTALA. nu am realizat niciodata cat de imputit poate fi aerul Ploiestiului :-o... stiu, este o zona industriala, dar suntem totusi in anul 2008, cand omul, fiinta rationala deja a inventat prea multe metode de a-si usura traiul si de a evita dezastrul, distrugerea "casei" lui.si, ca sa nu gandesti ca exagerez, am fotografiat acest iad, iar daca nu te multumesti cu atat, urca-te si tu pe un bloc sau orice alta cladire inalta si delecteaza-te cu un rasarit ploiestean.
gandeste-te ca toata mizeria pe care o produci tot pentru tine e rezervata: aerul cenusiu, greu, sufocant(vara mai ales) tot tu il respiri pana iti faci zdrente plamanii(pe langa faptul ca mai si fumezi), apa mizerabila de la robinet, cu o tenta galbuie si gust de teava, "pamantul"(predominant asfalt) plin de gume si mucuri de tigara si alte resturi de care tu "scapi" in timp ce te plimbi cu masina sau cu iubirea vietii tale,tinandu-va de mana...dar nu conteaza, tu sa fii fericit atat cat mai apuci!

Fii liber!

Priveste cerul, copile! Si uita cat de sus si de departe e! Priveste-l si atinge-l pt ca poti! Nu dispera, nu-ti pierde speranta( e ultimul lucru pe care ai vrea sa il pierzi)!Eu l-am atins, l-am respirat, l-am gustat de o mie de ori si inca nu m-am saturat de el.Vezi soarele? Atinge-l! Nu-ti fie teama, nu te va arde! Daca ai incredere vei reusi. Uite pescarusii cum zboara tot mai jos, mai jos, mai aproape de pamant, de tine. Vor sa-i atingi. Asculta-le chemarea. Nu te sfii si nu-ti fie teama ca se vor inalta. Cerul nu le va permite!
Asculta marea, copile! Sopteste chemari sincere, sincere ca tine. Valurile s-au domolit si asteapta cu nerabdare sa simta caldura talpilor tale si miscarea unduitoare a trupului tau visator. Ai incredere si lasa-te purtat de acesti prieteni sacri. Nu-ti vor dezamagi simturile insetate de simtire. Ai vazut delfinii cum zburda pe langa tine? Mie mi-au aratat taramuri ascunse ochiului umil si pierdut de grija. Ai inchis ochii! Imi place ca esti cu mine! Simte culorile cum te invaluie, te imbraca si te intineresc! Asculta lumina dulce ce-ti mangaie pielea, caci ea iti va arata lumea mai departe, si nu eu. Eu doar te invat inceputul, iar limita nu o cunosc...
Se apropie pamantul! Nu te speria, nu-ti fie teama chiar daca acolo fiarele vor incerca sa-ti devoreze sufletul. Sunt doar speriate de lumina ta. Priveste-i cu atentie in ochii lor cruzi si striga-le: "va iubesc ca pe parintii mei, ca pe soare, luna, apa, flori, fluturi, ca pe diminetile senine si parfumate, ca pe ploaia din miez de vara, mult-asteptata pentru a supune soarele nemilos, ca pe zambetul unui om care iubeste si este iubit!" Vei fi astfel mai puternic decat ei...ii vei imblanzi. Eu i-am imblanzit.